A fos t odata ca niciodata o fata oarba care se ura pe ea insasi din cauza orbirii ei.
De fapt, ea ura pe toata lumea din jur , cu exceptia iubitului ei, care ii era mereu alaturi.
Intr-o zi , ea i-a marturisit baiatului : ” Ah , daca as putea sa vad lumea, m-as marita de indata cu tine !”.
Dupa catava vreme , s-a intamplat ca cineva necunoscut sa ii daruiasca fetei o pereche de ochi.
Dupa ce si-a scos bandajul de pe noii ei ochi, ea a putu sa vada viata in toata minunatia ei. Desigur , acum putea sa il priveasca si pe iubit.
Fara a mai sta pe ganduri, baiatul a intrebat-o : ” Acum , cand poti zari lumea, te vei marita cu mine ?”
Fata s-a uitat la el si a observat ca este orb. Pleoapele lui inchise au facut-o sa se infioare .
Nu se astepta la asta , iar gandul de a-si petrece tot restul vietii alaturi de un nevazator o inspaimanta. Drept urmare, fata a refuzat sa se casatoreasca cu el.
Inlacrimat si cu sufletul greu , baiatul a plecat fara a mai spune vreun cuvant.
Dupa cateva zile i-a trimis fetei un biletel cuprinzand doar cateva randuri : ” Ai grija de ochii tai , dragostea mea , pentru ca inainte de a fi ai tai, au fost ai mei “.
Leave a Reply