Se zice că într-o noapte racoroasă un turist, devastat de oboseala plimbărilor din timpul zilei, cădea răpus in patul unei pensiuni din Lacul Roșu, județul Harghita.
Si cum cădea el așa, răpus, i se parea ca aude ca prin somn un foșnit în camera.
S-a gandit că poate vreo pungă a amorțit, și-a schimbat poziția și gata. Dar foșgaitul continuă.
Și atunci turistul, cu ochii lipiți de somn, a aprins lumina si a încercat sa identifice sursa zgomotului. Nimic nu parea că se mișca în cameră.
A stins lumina si dupa cateva secunde, ca prin minune, foșgaitul a inceput din nou.
Soția turistului, renumita pentru somnul ușor pe care îl are chiar si in timpul unui bombardament, s-a trezit și ea să asculte muzica divină.
Luminile s-au aprins din nou si o cautare febrilă a inceput în toiul nopții prin dulapuri, genți, buzunare. Nimic.
Au stins luminile si foșnitul a aparut. L-au lasat cateva minute și, într-o secunda, au aprins lumina și au fost in picioare.
Si atunci turistul l-a vazut, s-au privit in ochi ca doua fiare însetate de sange.
Era un soarece maghiar, un șocî́te unguresc, un guzgan secuiesc care iși scosese un covrigel romanesc dintr-o pungă romanească și îl rodea satisfacut pe un servețel romanesc de pe masa de lemn romanesc din pensiunea din judetul Harghita, Romania.
De unde știu ca era ungur? Covrigelul era cu paprika, al dracului de iute.
Sper să-l usture curul cel puțin doua zile, cat o să-mi ia mie să recuperez somnul pierdut.
Hogy jól!
Leave a Reply